30 July 2013

Today I am the reader!

Vă vine să credeți? Am și eu un plan simplu pentru pen-ultima zi petrecută lucrând… Mai apoi o dată cu țiuitul microundelui care-mi anunță cafeaua, intru pe blog să vă citesc eu pe voi. După ce discut ci o cititoare din Londra despre vopsele și saloane, îmi amintesc că trebuie să fac ceva! Să vă re-citesc comentariile lasate la articolul STORY OF A FRIENDSHIP, pentru a decide, într-un final, câștigătoarele. Mă așez pe canapea cu Ipad-ul și încep…

Știți de ce nu mai fac eu giveaway-uri random, giveaway-uri în care trebuie să îmi dați like-uri sau să share-uiți știu eu ce poză? Pentru că nu îmi pasă de like-uri, pentru că le creștem oricum prin simplul fapt că suntem un blog citit și apreciat de voi, cititoarele. Fac aceste giveaway-uri pentru a vă cunoaște mai bine, pentru că îmi e drag să vă văd că prideți curaj și vreți să ne vedem de fiecare dată când ajung la voi în oraș, cum a fost cazul și la Arad. Deși am stat doar 3-4 ore, am reușit să mă văd cu Medeea, pentru a discuta despre viitoarele colaborări, pentru a ne cunoaște mai bine, pentru că suntem o echipă acum…Ni s-au alăturat 3 cititoare…. Ar fi dorit mai multe, dau nu au ajuns…am să mai vin și la Arad, promit! Puteți vorbi cu Medeea și ne vedem în 3 săptămâni! (See pics on instagram! @alinaceusan)

Blogul ăsta e o poveste și așa cum voi mă știți pe mine așa cum voi vorbiți despre mine, așa voi vorbi și eu despre voi și vreau să vă cunosc povestea și prietenele și mamele și locurile care vă inspiră să scrieți și să ieșiți, să faceți poze și să vă prtreceți viata ALTFEL. Așa cum o facem și noi….

De data asta stăteam pe canapea cu un picior sub mine și ba râdeam de ce mi-ați scris…

ba îmi venea să plâng…

și în final mă gândeam la eterna cea mai bună prietenă…

Am ales așadar două povesți, nu una…două pe ca merită să le citiți, să le apreciați, să le comentați.

Ada spune:
6 iulie 2013 la 7:37 am (such a morning)

M-a impresionat foarte mult ceea ce ai scris mai sus si chiar este foarte adevarat ca cele mai frumoase prietenii se nasc atunci cand nu ne asteptam deloc. Ne-ai provocat sa ne spunem si noi cu cine am purta tricoul Diva Charms. Eu as purta acest tricou impreuna cu prietena mea cea mai buna care se numeste tot Alina.
Eu sunt un gen de persoana extrem de sensibila. Intotdeauna cand am avut o prietena mi-am dat toata silinta sa fiu o prietena buna pentru ea dar niciodata nu am primit aceste lucruri inapoi si toate fetele ma lasau cand aveam mai mare nevoie de ele. Eram in clasa a 8 si am mers in vizita la liceul unde urma sa merg peste cateva luni. In timp ce inaintam pe holul plin de elevi o persoana imi iasa in evidenta. E o fata inalta, cu parul lung, drept si blond. Zambeste.. vorbea cu niste colegi… Cand am vazut-o mi-a placut atat de mult de ea.
In clasa a 9 cand am mers la liceu am aflat ca viitoarea mea colega va fi chiar acea fata pe care am vazut-o cateva luni in urma. Am fost atat de fericita dar nu mi-am facut mari sperante. Deja trecusem prin prea multe dezamagiri incat sa mai sper la o prietenie frumoasa. Eu nu sunt genul sa ma bag in seama cu cineva si in acel an nu am vorbit prea mult una cu cealalta. Ea deja avea o prietena foarte buna si nu am vrut sa ma bag peste ele. Insa in vara ce a urmat s-a intamplat sa mergem intr-o tabara impreuna. Incet, incet ne-am imprietenit una cu cealalta iar la sfarsitul taberei am vorbit despre prietenie. I-am spus ca eu niciodata nu am avut o fata care sa imi fie cea mai buna prietena si atunci ea a zis “Ada eu voi fi cea mai buna prietena a ta” si din acea zi de 23 Iulie 2010 am fost de nedespartit. In tot acest timp ea a fost persoana care am putut sa zic ca a tinut la mine mai mult ca la un frate. Suntem total diferite una fata de cealalta din multe puncte de vedere. Cateodata ne miram oare ce ne-a adus asa impreuna. Nu stiu exact ce a fost dar stiu ca ea a fost singura persoana din viata care m-a facut de atatea ori fericita. Mi-a dat atatea sfaturi bune. Am ras, am plans impreuna, ne-am certat dar niciodata nu ne-am separat una de cealalta.
Si acum.. De ce imi doresc sa port acest tricou impreuna cu prietena mea? Anul acesta am terminat clasa a 12 iar drumurile noastre se vor despartii deoarece fiecare dintre noi vom merge intr-o tara straina. Ma doare acest lucru dar stiu un lucru: toti oamenii vin in viata noastra doar pentru o perioada de timp pentru ca mai apoi sa plece mai departe. Asa cum ne este scris sa fie. Iar in final mi-ar placea sa avem un lucru care sa ne aminteasca unul de cealalta iar acel lucru sa fie tricoul care sa ne uneasca telepatic de acum inainte!

De ce această poveste? Pentru că simt că am scris-o eu. Și pe noi ne-a despărțit distanța la un moment dat și pe mine și pe Ada și pe Andra, Paula, ne despart în continuare mii de kilometri, între Londra și Cluj. Ne vedem atât de rar și îmi sunt atât de drage…la fel cum îmi erau din prima zi când am fost toate împreună într-o clasă la liceu. Nici povestea mea nu începea în roz, ca multe dintre poveștile voastre, Paula m-a lăsat să îi fac o creastă cu ou și zahăr la cabana la care ne-am întâlnit pentru prima dată…Andra mă chemase la cabană și Ada era bruneta răutăcioasă care nu stătea la poze și asculta Suie… O personalitate puternică…cine ar fi zis că vom fi așa bune prietene…?

A II-a poveste, cu siguranță:

Chocolate follie spune:
6 iulie 2013 la 10:07 am

O sa iti spun doua povesti . Si o sa incep cu prima, pentru ca randurile tale despre seara cu Gabriela Atansov m-au inspirat mult.
Pe Gabi am cunoscut-o in liceu acum 7 ani. Noi suntem din Constanta si obisnuiam sa organizam anual excursii in Bucuresti ca sa vizitam targul de carti de la Romexpo. Era seara tarziu, ne intorceam spre casa. Dintr-un punct pe care nu mi-l mai aduc aminte, am legat o discutie cu Gabi. Era o tipa prea exuberanta pentru serioasa de mine, prea artista pentru mine, tocilara. Dar putinul timp petrecut in autocar cu ea a fost ca o gura de aer proaspat. Stiam inca de pe atunci ca era pasionata de moda & shopping si ca ii placea sa cante. Anul urmator, eu am inceput sa organizez o serie de evenimente usor nonconformiste pentru Antidrog Constanta, si am invitat-o pe Gabi sa cante in cadrul lor. Dupa doi ani, ne-am regasit impreuna in cadrul aceleiasi facultati. In vartejul joburilor noastre, ne intalneam razlet pe holuri, la biblioteca, in sali de curs. Am impartit zilele trecute acelasi hol de asteptare pentru sustinerea licentei. All in all, cred ca tocmai ti-ai facut o noua prietena foarte buna. Gabriela Atanasov, dincolo de toate hainele minunate pe care le poarta si le creeaza, e un om foarte frumos…

Trecand la a doua poveste, aceasta este despre cea mai buna prietena a mea de care ma leaga 11 ani de zambete, tristeti, momente importante si mai ales secrete (vorba aia: you’ll always be my friend, you know too much!). Teoretic, ne-am cunoscut pe bancile scolii, in clasa a 5-a. Stateam pe randuri diferite, deci sanse de socializare aproape zero, pentru vremea aceea. Se facea insa ca pe atunci sa fie la moda oracolele. Eu aveam unul superb pe care il luasem din Italia, in urma cu cateva luni. A ajuns in mainile Corinei si a fermecat-o. Se uita lung la el, o vedeam ca ii straluceau ochisorii de copila. N-a fost mare lucru, i l-am dat sa il completeze. Cand l-am citit apoi, mi-am dat seama ca nu ne apropiau doar adresele fizice, ci cateva opinii despre viata din acel punct si, bineinteles, despre oamenii de care eram inconjurate. La 11 ani nu iti poti manifesta sentimentele pentru o prietena apropiata fiind langa ea cand iubitul o supara, pentru ca nu eram atat de fermecatoare pentru baieti la varsta aia si nici atat de fermecate de ei. Insa, insemna mult pentru noi sa ne intalnim la zile de nastere, sa iesim la Mc in weekenduri, sa impartim in pauze revista Cool Girl (era foarte pe val atunci, nu stiu ce s-a intamplat cu ea intre timp), sa ne aruncam priviri complice in timpul orelor de sport si sa “ne batem” fairplay in raspunsuri la ora de limba romana. Intre timp, au venit peste noi primele relatii, examenul de capacitate din clasa a 8-a si, pentru ca amandoua am fost mereu pe aceeasi unda de lungime, am intrat la acelasi liceu, chiar daca in clase diferite. Au urmat 4 ani de drama adolescentina, de povesti spumoase pentru noi, de iesiri, de poze, de amintiri. Acum 3 ani, ne-am mutat impreuna intr-un apartament din Bucuresti. Am dormit in acelasi pat timp de doi ani si ceva, apoi ne-am gandit ca ar fi cazul sa “ne despartim” si sa aiba fiecare camera ei, intr-un final. Impartasim de atunci probleme ceva mai serioase decat ultimul numar al revistei Cool Girl pe care nu l-am mai gasit la chioscul de la colt. Am terminat facultatea, am obtinut primele joburi…Relatia cu ea a fost si este una dintre cele mai stabile din viata mea. Este unul dintre putinii oameni pe care i-am pastrat langa mine si nu stiu daca s-a intamplat asta pentru ca avem multe in comun sau pentru ca asa a fost sa fie. Noi doua suntem dovada vie a faptului ca niste cuvinte scrise pot apropia mult doi oameni. Mai pastrez si acum oracolul acela…:).

P.S: Este prima data cand comentez pe blogul tau. M-ai facut sa imi aduc aminte momente foarte dragi mie. Thank you!

…noi trebuie acum să ne apucăm de shooting așa că vă las! Fetelor, Chocolate & Ada, aștept adresa voastăa completă pe e-mailul meu – [email protected]

Mai există însă o persoană care va avea parte de o surpriză și pe care o voi contacta eu, personal! Sper să aveți o zi minunata fetelor! Va multumesc ca mi-ati scris în număr atât de mare! Spre seară plecăm la Iernut spre Mădă și de acolo vom pune pe blog, pozele de la ziua ei! 😀

Kisses from (cloudy but hot) Cluj!