20 August 2013

Ibiza – 2nd part

Sicilia! Sicilia!

Ca și cum absolut nimic nu mai conta, stăteam pe jos în gara din Roma; fumam o țigară mult prea tare (Marlboro-ul lor Gold, de afară). Nu e atât de aglomerat pe cât mă așteptam, dar cozile de la bilete sunt considerabile. Pe fundal merge radioul și toți pasagerii par sleiți de puteri, cărând după sine câte-un geamantan colorat sau vreun rucsac din piele pe umăr. Toate aparatele pentru bilete sunt ocupate. Eu investighez vitrina unei librări de pe colț: “O săptămână de vacanță” (it.) – titlul cărții albastre îmi atrage privirea și camera către raftul de jos. Oare cât mai durează?

-Hai să în încercăm direct la tren!
-Imposibil să nu fie locuri, sunt trei trenuri spre Napoli…

Ghete încep să lovească leneșe mozaicul de pe jos. Nu-mi gândisem ținuta ca una care să mă ducă de la Roma la Palermo, dar trenul părea o variantă bună. Bună, până în momentul în care văd gesturile uscate ale controlorului: “nu mai sunt locuri, trenul a atins capacitatea maximă, îmi pare rău…”

Perfect! Tocmai ceea ce me lipsea! Spun eu în timp ce mă întorc la 180 de grade, rotindu-mi geanta în aer. Ce mai contează, nu sunt trenuri, ar trebui să mergem la aeroport…trebuie să-mi aduc mai mereu aminte de libanezele noastre care nu pricep nimic din ceea ce discutăm noi. Poate doar gesturile le mai salvează. Trebuie să pornim spre aeroport, să vedem dacă putem lua de acolo bilete de avion sau o mașină.

De șase locuri aveți?

Ieșim în fața gării și urcăm într-un taxi de 6 locuri. Raul vorbește cu taximetristul în italiană și mașina pornește de pe loc. Am pornit spre aeroport. Chiar sper în sinea mea să găsim un avion spre Palma. După vreo 20 de minute ajungem. Vă cam dați seama de cele ce urmează: un sandwich cu proscuitto cotto, mozarella și busuioc, un Heineken și lunga așteptare. Imediat după, ies afară cu fetele și povestim vreo 10 minute despre Liban, despre Beirut, despre faptul că sunt surori și că au venit singure în croazieră, pentru relaxare, deși pe fiecare dintre ele o așteaptă cineva acasă – 2 copii, un soț, un iubit… Știți cum e. Așteptarea ia sfârșit când băieții ies din aeroport cu dubla-veste rea: nu mai sunt nici avioane, nici vreo mașină de închiriat cu șase locuri. Taximetristul ne aștepta zece pași mai încolo și era ultima noastră speranță. După 20 de minute de negocieri, s-a hotărât: 900 de km, 1000€ – suma împărțită la 6 persoane nu părea decât “o ofertă pe care nu o puteam refuza” (mai ales că ne aflam în Italia).

Noaptea ce a urmat am traversat toată Italia, pentru ca dimineața să ajungem pe un bac, către Sicilia. Am văzut cam tot ce era de văzut din mers, pentru că taxiul a travesrat practic toată insula, în drum spre port. Ajunși înapoi la vas, am ales să nu mai plec altundeva decât la plajă…

Următoarea destinație: Palma.

O mulțime (sau ar trebui să spun “o groază”?) de lilieci zburau deasupra Catedralei din Palma de Mallorca, cunoscuta de locuitori cu numele de Seo. Căldura dogoritoare ne anunța că ne-am apropiat de Ibiza. Simt că obosesc cu fiecare gură de aer pe care o iau și cu fiecare pas pe care îl fac. Palma e în sine o insulă copleșitoare… Măslinul vechi de sute de ani din centrul orașului atrage constant grupe de turiști conduși de câte un ghid. Noi ne așezăm pe jos în fața măslinului. Tuplina are niște forme foarte ciudate, dar fluide. Fuctele sunt încă mici, de un verde olive deschis. Orașul e cald și noaptea e pe sfârșite, la ora 2 trebuie să fim la vas, așa că ne mai plimbăm puțin pe străzi și ne bem vinul pe malul mării, cu gândul la Ibiza…

Back to Ibiza

Salutare plaja! Salutare Bora Bora! O sangria și 10 paie colorate, por favor! Oficial picioarele-mi sunt în nisip și nu mă mai deranjează absolut nimic! Așteptam cu mare drag să revenim în Ibiza, să mergem la petreceri și să înotăm în cele mai curate ape pe care le-am văzut vreodată. Suntem pe plaja la Bora Bora, bem o sangria și urmărim parada de la Pacha, care inundă plaja cu un vibe flower power, anunțând petrecerea din această seară. Nu cred că există vreun loc în care te poți simți mai bine. Nu ai nici o grijă pe cap. Nu mai menționez că e singurul loc în care am prins până acum, free wifi, așa că profităm de ocazie și luăm două bilete de avion din Ibiza spre Genova:

-Eu zic să rămânem aici încă vreo trei patru zile.
-Nu pot decât să fiu de acord, am impresia că nimic nu mă mai deranjează de când am ajuns aici și e drept că într-o zi nu avem cum ajunge în toate părțile: și la petrecere și la plajă și peste tot.

Tot aici am făcut cunoștiință cu cel mai drăguț cățeluș: Bruce. Bruce, sărăcuțul a trecut printr-un accident de mașină și acum a rămas fără o lăbuță, dar e la fel de sprinten și de fericit să ne vadă de fiecare dată…

Acestea fiind spuse, ne-am luat bagajele, am plecat de pe vas și am rămas în Ibiza: 4 zile feerice, trei nopți calde și pline de culoare. Spre seara pune Carl Cox muzică în Space, ajungem și la DC10 așa că… nu mai e nimic de spus…

Ibiza e locul în care îți dorești să auzi o melodie ca “One night in Ibiza”, pentru că se potrivește perfect, deși nu îți place! Ibiza e locul în care străzile nu au liniște! În San Antonio, în port găsim o stradă care reprezintă pentru mulți dintre vizitatori spiritul insulei: zeci de cluburi mici și pub-uri împânzesc peisajul, sute de oameni aglomerează strada… Pentru englezoaice, Ibiza pare să aibă un dress code foarte bine stabilit: pantaloni scurți și foarte scurți, bralette sau sutiene de costum de baie, părul prins într-un coc mare în vârful capului, mult blush și cele mai mari gene false pe care le găsești la drugstore-ul local… Miroase a KFC, Burger King și a vară. Pub-urile sunt pline de lumini și culori în așteptarea turiștilor. Majoritatea celor care populează această stradă sunt străini. Englezi și englezoaice, nemți și italieni. E locul perfect de evadare, unde orice e posibil. Fiecare club are promoterii săi zgomotoși ce poartă vestuța “agent de publicidad”. Nu ai cum să îi treci cu vederea, mai ales pentru că strigă la fiecare trecător cât îi țin plămânii într-o engleză deloc inteligibilă: “Guys guys, what would you fancy doing tonight? Come into our club we have: free shots, cheap beer, good music, confetti, coloured glasses, baloons, we have….no? No? We also have tickets for Amnesia, Space, Pacha, Ushuaïa, Privilege…? Ok, am înțeles, aveți de toate, noi vrem doar o bere, la terasa din vârful străzii să vă vedem pe toți de acolo. Fete îmbrăcate-n boxeri, băieți îmbrăcați în fete, vânzători ambulanți de pălării, ochelari de soare și brătări ne asaltează la fiecare pas, E O NEBUNIE! Am găsit până și un Reflex Tester în unul din baruri… A fost o noapte nebună, obosești doar stând la terasă și uitându-te la ei.

Pe cât de agitate ne-au fost serile-n oraș și la DC10, pe atât de liniștite deveneau diminețile: plecam spre o plaja dragă noastră, unde am fost și anul trecut, sau spre altele, încă ne-explorate. De fiecare dată, am aceiași senzație de uimire atunci când văd apa, nisipul, plaja. E sufletul meu!

Ibiza este o insulă plină de viață, am regăsit-o la fel de fresh, de tânără și de plină de viață ca anul trecut. Probabil acesta a fost și motivul pentru care am ales să coborâm, de pe croazieră și să rămânem aici. Da, am ratat Coasta de Azur (Monte Carlo) despre care probabil ne puteți spune voi, cele care ați fost acolo, mai multe… Da, am avut parte de patru zile incendiare pe această insulă, încă o dată. Da, ne-a plăcut mult și vom reveni cu siguranță pe aceste meleaguri. Dar vacanța noastră e departe de final!

Next stop: Genova & Milano!