23 March 2014

Pesti, arta si palmieri: Valencia!

Play the song & enjoy:

De indata ce am ajuns acasa, am gasit de cuviinta sa iesim in oras, la un vin. Nu de mult timp, coltul sud-vestic (privire de sus) din Piata Muzeului a devenit localul perfect in care poti degusta un pahar de vin bun (CRUSH). Nu are rost insa sa va povestesc despre local ci mai degraba despre primul gand care mi-a venit in minte de dimineata. Ma trezisem neobisnuit de devreme, cum se intampla in fiecare duminica in care avem tot timpul din lume sa stam in pat si sa lenevim. Mi-am luat halatul VS pe mine si am facut un ceai (pentru el) si o cafea (pentru mine). Desi am fost plecati doar pentru cateva zile, peisajul din curtea din spatele blocului era total schimbat. Iarba isi facu apartia si un pom alb, parca nins, invioreaza tot peisajul. Imi era dor de zilele de vara in care primul lucru pe care il vedeam dimineata, chiar si fara sa deschis fereastra, erau frunzele verzi si lucioase ale nucului, urmate de radio-ul alb, vintage, urmat de cateva perne imprastiate in pat. Azi dimineata am dechis larg fereasta din bucatarie si m-am asezat pe pervazul interior. Am stat acolo pret de cateva minute, la soare, cu ochii inchisi. M-am dat cu crema pe care o primisem cu ultima revista achizitionata din aeroport. Citesc cu ochii inchisi minunea pe care Garnier o propune si zambesc. Zambesc pentru ca in sfarsit primavara a venit. Opresc ca de obicei inainte de vreme programul microundelui pentru ca, intr-un oarecare fel, nu imi place piuitul care se repeta de trei ori. Il opresc tot timpul inainte ca acest lucru sa se-ntample. Oricum nu vroiam sa-l trezesc pe Raul, care inca lenevea impachetat in paturile albe printre vreo 8 perne mari.

Primavara asta, saptamana trecuta.

E duminica si mirosul de cafea, soarele si florile albe grele, care incarca ramurile ma fac sa ma gandesc la vremurile cand inca locuiam impreuna cu cea mai buna prietena, ieseam la cumparaturi pentru vesnicul detox de primavara si ochelarii de soare nu ne lipseau din geanta… M-am gandit intr-un fel la cate lucruri s-au schimbat, la cat de mult ne schimbam pana la urma de la an la an. Suspin uitandu-ma pe geam. Cafeaua aburinda completeaza olfactiv tot peisajul pe care as vrea sa il vedeti si voi. Am sa fac o fotografie mai tarziu, acum am lasat ceaiul pe noptiera si stand in pat pe perna alba cu flori, mi-a trecut prin minte exact citatul cu care am inceput articolul de duminica: No one realizes how beautiful it is to travel until he comes home and rests his head on his old, familiar pillow. Mi-am dat seama cat de adevarat vorbea candva Lin si cumva m-am foit in pat, incercand sa adorm. Aveam insa altele in minte: rechinii din acvariu, tocurile de la Mango, fotografiile din Valencia si pe voi! Iar daca pana acum nu am apucat inca sa fac fotografia cu frumusetea din curtea din spatele apartamentului, am regasit pe iPad, alte fotografii, alte flori, alte mood-uri la fel de frumoase. Primavara asta, saptamana trecuta:

(Spring time in Valencia)

(Spring winds)

Wearing:

(Old-Turtle Bridge @ Oceanogràfic – largest aquarium in Europe)

(Also has a beautiful selection of plants & flowers)

(And tropical birds)

Una dintre zilele de vacanta le-am petrecut la Oceanograful din Valencia, iar mai apoi am vizitat Ciutat de les Arts i les Ciències ( – valenciana) sau Ciudad de las Artes y las Ciencias ( – spaniola). Arhitectura acelor cladiri este intr-adevar impresionanta. Nu ai timp fizic de reactie atunci cand le vezi, pentru ca dintr-o data, nu stii incotro sa-ti indrepti privirea. Am ramas placut impresionati de ceea ce am vazut, este un obiectiv turistic esential atunci cand ajungeti in aceasta zona. In sfarsit, biletele de intrare pentru oceanograf si show-ul cu delfini ne-au costat 58 de euro, bani pe care nu regretam ca i-am cheltuit in acest mod. Show-ul cu delfini a fost pe departe cea mai emotionanta experienta a vacantei noastre. Intreaga vacanta a fost de fapt plina de momente frumoase: raul subteran din Val D’Uixo, linistea din pestera, momentele petrecute pe plaja pentru prima data in acest an (se pare ca in perioada asta plaja devine o traditie, pentru ca si anul trecut am ajuns prima data pe plaja, tot in luna martie…)

Cateva fotografii de la cel mai mare acvariu din Europa, cateva momente in care ne-am pierdut intr-o mare de albastru, verde si violet:

(Dolphins Jumping @ the show)

(Medusa, pattern)

(Into the Blue – ESCADA)

(Room service for fishy)

(Sharp Sharks)

(Found Nemo!)

(∞)

(On tape…)

La un moment dat, cand te afli sub atata apa, iar pe fundal merge ceva asemanator cu sunetele pe care le fac balenele, uiti de lumea de afara, asa ca de fiecare data cand treceam intr-un alt acvariu eram ceva de genul:

(… is this real life?)

Mi-am petrecut restul zilei prin acvariu, in opriri scurte, aratandu-i lui Raul tot felul de pesti. Eram ca un copil:

(Look, look: more!)

(Pineapple Fish)

Si in final: Mola Mola Fish. Pretinde ca e peste. Nu l-am inteles, decat mai tarziu, pe Wikipedia, la cina. Va rog frumos sa imi observati expresia, nu m-am putut abtine: E peste? Nu e? L-a muscat ceva de coada cand era mic…? Ramane un mister, la fel ca fotografia de mai jos, miscata, dar expresiva:

Da, asa arata pestiucul. Din seria animalelor ciudate: The Mola Mola Fish.

In final, ziua petrecuta la oceanograful din Valencia a fost una speciala. Am vazut show-ul delfinilor, niste animale extraordinar de inteligente, am vazut peste Mola Mola, am vazut rechinii, am avut parte de cele mai multe momente “gura casca” din aceasta vacanta. Ne-a placut mult, va sugerez sa vizitati acvariul si imprejurimile de indata ce aveti ocazia. Merita sa te pierzi pentru cateva ore intr-un loc ca acesta, la fel cum merita sa va petreceti fiecare moment frumos din aceasta perioada, in natura. Fotografia mea preferata dintre toate e una simpla, printre flori parfumate, facuta in ultimele momente petrecute in Valencia:

Sper ca aceste fotografii v-au deschis apetitul pentru calatorie, nu uitati, puteti citi restul articolelor noastre in rubrica travel, pe care o gasiti aici! O duminica frumoasa!