04 October 2012

Pe urmele lui Sam Havadtoy

Vineri 28 septembrie se anunţa pe de o parte, ca o zi liniştită. Merg la salon de dimineaţă, unde mă pregătesc să selectez fetele pentru evenimentul de joi si primesc o veste geniala, dar cât se poate de neliniştitoare – într-o oră trebuia să fiu gata să merg la Fabrica de pensule să vorbesc cu Samuel Havadtoy. Sam Havadtoy, designerul de interioare, pictorul, în sfârşit, artistul! Uitasem total despre expoziţia de pictură şi obiecte de artă la care trebuia să mergem spre seară…

Printre atâtea lucruri primesc vestea cu entuziasm şi o serie de emoţii răsturnare-n stomac: prima expoziţie de pictură la care urma să particip se anunţa ca un eveniment surprinzător, care stătea sub semnul iubirilor uitate.

Sam Havadtoy – născut la Londra, dintr-o familie cu rădăcini transilvănene a locuit în New York, pentru ca mai apoi, din 2000 să-şi mute gândurile creative şi munca undeva între Ungaria şi Italia. Sam urmează la un moment dat, după cum avea să ne mărturisească mai târziu, sfatul lui Andy Warhol de a vărsa spiritul creaţiei peste munca sa se designer de interioare…şi de aici se dezvoltă şi pe paretea mai artistică… Samuel Havadtoy implinise 60 de ani în august, în această vară şi îşi dorea ca această colecţie să ajungă să fie expusă în România. Îşi dorea ca prietenii săi pe care i-a invitat la vernisaj (ex. scriitorul Arturo Schwartz) să cunoască locurile de unde se trage familia sa, sărbătorind în acelaşi timp noua sa colecţie de obiecte de artă, într-un cadru festiv, în incinta Muzeului de Artă din Cluj Napoca.Pe o vreme care promitea ploaie, pornesc împreună cu Emi spre Fabrica de Pensule unde urma să îi întâlnim pe Sam şi prietenii săi, despre care ni s-a spus că sunt în vizită acolo. Logic, prima dată am ajuns dezorientaţi la Boiler, pentru ca mai apoi, în tumultul de praf, mobilă şi găleţi cu vopsea lavabilă albă să rătăcim preţ de câteva minute într-o sală mare cu pereţi închişi la culoare unde aflăm că se ţine un fel de seminar de marketing… Câteva uşi mai jos, intrăm în atelierul lui Istavan Cîmpan. Un om cald, primitor. Emi şi Istavn se cunosc, iar eu, după doar un minut de când am făcut cunoştiinţă, aveam impresia că îl ştiam de o viaţă! Ne povesteşte despre modul în care încearcă ei să dezvolte la atelier noi croiuri care să te facă să vrei să vezi detalii. “Păstrăm volumetriile, păstrăm formele anatomice dar căutăm croiuri noi, uite-te şi la sacoul în dungi…” Eu am rămas impresionată de pantofii pe care îi aveau acolo pe un raft: cărţi, blocuri şi tot soiul de animale imaginare se răsfrângeau pe vârfurile lor într-o încercare subtilă de înveselire a clasicului velur din care erau confectionaţi.Dăm câteva ture de altelier şi ieşim pe hol. Istvan fumează o ţigară. Doi câini de joacă pe coridorul gri cu un os. Era o zi ploioasă şi se simţea miros de umed în jur, dar gălăgia generală a maşinilor de cusut alături de munca zidarilor din celălalt capăt de hol animau din toate simţurile o zi mohorâtă…Aflăm că Sam a venit în vizită la Fabrica de Pensule pentru a face cunoştiinţă cu artiştii şi pentru a le vedea atelierele.

Click pe fotografia de mai jos pentru a intra pe pagina de facebook Istavn Cîmpan – Atelier Creatie – design vestimentar

Istvan primeşte un telefon şi apoi ne anunţă că ar trebui să urcăm la etaj, pentru că oaspeţii sunt deja acolo. Cu un entuziasm ciudat, urc scările reci şi mă gândesc la ce ar trebui să spun, ce aş vrea să îl întreb pe Sam. Aveam să aflu 2 minute mai târziu că Sam, Arturo şi prietenii lor erau deja de o bucată de vreme la fabrică, degeaba. Artiştii nu s-au prezentat aşa că mâhniţi fiind, oaspeţii îşi cheamă 3 taxiuri şi pleacă spre hotel. Apucasem să îl văd. Era la 3 metri de mine şi vorbea când în engleză când în maghiară, gesticulând de zor…coboară apoi toţi scările în linişte. Nu mare mi-a fost mirarea să îi văd pe cei de la Boiler închizând uşile în nas când italienii au vrut să intre câteva minute în aşteptarea taxiurilor, în bar…ziua nu începuse promiţător dar lucrurile aveau să ia o turnură neaşteptată…va urma…