09 March 2013

O înghețată de pepene…

E genul de baiat brunet, inalt, frumos de te uiti dupa el p e strada ca nu ai cum sa nu o faci. cu un profil perfect si tot timpul imbracat fain. Are o mana tatuata, ochelari de soare pe nas si tot timpul e cu mana in par, cu capul lasat lejer intr-o parte. Nu exista zi fara sa ma pupe de buna-dimineata si noapte buna, e rupt dintr-un film. I se potriveste vara perfect si l-am gasit pe o plaja; Raul.

Plecasem de dimineata catre o destinatie necunoscuta. Nah, am baut cafeaua, am fost pe plaja. Pentru prima data anul acesta:aer curat, plaja, soare, nisip si mare – infinita mare! Ceva mai tarziu plecam spre destinatia promisa de mult, surpiza lui Raul. Deci am facut vreo doua ore pe drum, nici nu si astia m-au pacalit intr-una sa nu vad indicatoarele de Venetia. Dupa sute de km, glume si povesti parcam intr-o parcare acoperita, la ultimul etaj si ma intreaba Raul:

“-Nici acum nu stii unde suntem?”
Eu: “-In subteran :)))” – eram pe alta planeta, tot vazusem indicatoarele si ceva nu mi se parea bine, localitatea unde spunea el ca mergem era la 100 de km si ei la un moment dat: aaa, mai avem 6 km….smecheri.

Ne.am plimbat mult – Piata San Marco, Podul Sarutului, Domul, magazine, stradute, piadine si o inghetata de pepene. Ca niciodata, eu care nu mananc niciodata, dar niciodata dulciuri cer acum (atentie!) inghetata de pepene galben si iaurt. Batea un nvant de mama focului in Venetia, peste tot numa apa frate eu in geaca de piele si cu inghetata de pepene in mana :)).

Am urcat pe acest pod al sarutului, al indragostitilor. Raul tot fosnea ceva in buzunar zambind. Mi-o fi scris o scrisoare, ma gandeam (m-am gandit prost). Vazand locul cel frumos, eu, ca orice fata: fa-mi o poza aici cu inghetata. Raul ia aparatul din mana mea, imi zambeste dragut, (foarte dragut) si imi face o poza cu multimea de oameni forfotind in spate:

“-Da fa-mi si mie o poza” spuse el, zambind…pana ma intorc si fac setarile aparatului, ma uit pe ecran sa imi trag iubitu-n chip, se intoarce si vad, pe ecran ceva sclipind in mijlocul globului de inghetata portocalie. M-am uitat asa la el. Era a doua oara, de data asta pe locatie, imi promisesem sa nu plang, asa m-am vazut intotdeaua. Ca eu nu plang, doar daca e grav tare. N-am mai apucat de data asta, am sarit pe el, spre surprinderea celor din jur care facusera un cerc in jurul nostru si zambeau. Dintr-o data, printre lacrimi toate fețele astea care pana acum erau doar “turisti” imi erau cunoscute.

Mi-am patat geaca de piele crem, rochita din voal alb, eram toata plina de inghetata de pepene, si de lacrimi nu vedeam doar oameni distorsionati, dar auzeam ca prin vis, pe italiana: “ce frumos, ai vazut!?”…si lumea ne facea poze. Asta a facut al meu baiat, m-a cerut de doua ori, o data la Cluj o data aici, ma tot face sa plang de o luna. Acum e la dus si nu are nici cea mai vaga idee ce scriu eu aici…

O seara frumoasa fetelor, ne indreptam usor privirile spre Cocorico, unde mergem sa il ascultam pe Luciano. Eu sunt speechless…locul, gestul, timingul. In orice fel as lua-o viata e tot o sarbatoare si o petrecere de cand suntem impreuna, imi da un feeling de bine, ca-mi place sa fiu pozitiva…E bine ca sarbatorim acum si 5 februarie si 10 martie – asa e corect, nu? :)) (pozitiva, zic.)

E genul de baiat brunet, inalt, frumos de te uiti dupa el p e strada ca nu ai cum sa nu o faci. cu un profil perfect si tot timpul imbracat fain. Are o mana tatuata, ochelari de soare pe nas si tot timpul e cu mana in par, cu ecapul lasat lejer intr-o parte. Nu exista zi fara sa ma pupe de buna-dimineata si noapte buna, e rupt dintr-un film. I se potriveste vara perfect si l-am gasit pe o plaja; Raul.