15 March 2012

Nu dați banii pe prostii, faceți poză la copii!

Alina Ceusan # Articles

Toți avem pozele astea! Pentru că atunci nu erau prea mult pozitii pe film și toate au rămas importante – nici o poză mișcată făcută aiurea, nici un self-portrait, toată lumea-n poză de grup. Fie că e vorba de poza de la grădiniță cu Moș Crăciun în adidași, sau despre clasicele poze cu tortul de la 1 an – că doar e prima zi de naștere a copilului. Dacă e primul copil – și mai bine, mai multe poze. Vine al II-lea: cu ăsta nu mai facem că avem cu primu :)) Nu, glumesc, dar am multe poze frumoase de când eram mică și nu am altcuiva să-i mulțumesc decât părinților mei, care au înțeles devreme că-mi place-n fața aparatului.

Pozele astea par rupte din seria aia despre care se vorbea de Vice, de ceva vreme și anume Fotografii din alte vieți – probabil unul din articolele pe care mi-am pierdut foarte frumos o noapte, uitându-mă la poze cu oameni pe care nu îi cunosc, gândindu-mă oare ce fac acele persoane acum? Oare mai trăiesc? Oare mai știu de pozele astea?

Uită-te azi peste pozele vechi, o să îți placă! Mie mi-a plăcut ce am văzut! Era așa de frumos atunci și e și mai frumos să revăd acum fotografii vechi – nu, chiar vechi! De când nici nu știam de ce mi se face poza. Îmi iubesc părinții, pentru multe multe lucruri și pentru asta!

Meseriașa de mine, la cămin. Prima poză oficială.

Ursulețul meu preferat – primit de la tata; încă îl am.

Mama mea – întotdeauna eram pe primul loc. Încă mă emoționează poveștile ei despre parizerul cumpărat la alimentară pe care-l mâncam până la casă și plătea dor ambalajul scris cu pixul. Been there, done that! Măcar am fost un copil înțelegător și cuminte din câte-mi spun.