22 December 2012

Mă fetelor vine Crăciunul!

Seara de Craciun începe cu cel puţin o lună înainte. *December be good to me, etc.* E un soi de regulă din seria sărbătorilor plănuite. Pregătirea zilei de naştere începe cu vreo şase luni înainte (asta cel puţin pentru gemenii ultra-entuziaşti care nu-ţi vor da şansa sa le organozezi vreodată ceva, cu atât mai puţin vreo petrecere surpriza pentru ziua de naştere.) Problema cu această sărbătoare, Crăciunul, este că toată lumea ia parte la frenezia generală:

Ai tăi: Mama scotoceşte (mai nou) după reţete interesante pe internet în timp ce tata îşi laudă vinul din priviri turnându-l în carafă. Nu uită în acelaşi timp să borborosească în gând, cu o voce imaginară sugrumată de cravata primită de la mama drept cadou de aniversarea căsniciei: iar mâncăm din reviste?!

Sora/Fratele mai mic: Alearga ca un bezmetic în jurul bradului, face zgomote rupte din Need For Speed (jocul pe care se aşteaptă să îl primească de Crăciun eventual la pachet cu un Iphone măcar 4S că toţi colegii au Iphone 5 cu cameră performantă si facebook si…mă opresc aici. Nu stiu cum sa va zic dar in momentul acesta in care scriu mă aflu la salon şi am lângă mine un puşti de 4 ani care are pe mână tatuaj din gumă şi se joacă Spider Man pe Iphone. Revenind – mai o replică de pe Disney Chanel, mai o prăjitură prematur înfundată-n gură, turele prin camera continuă.

Noi: Deşi suntem acasă şi aşteptăm cu un oarecare soi de emoţii în burtă neamurile care musai trebuie să colinde înainte să primească permisiunea sacră de a trece pragul apartamentului proaspat curătat de mama, cu cizmele lor din piele de viţel pline de zăpadă amară…ne-am suit pe cele mai înalte tocuri. Nu, nu-s comode. De cele mai multe ori sunt şi singurele pe care le avem acasă pentru că le-am lăsat intenţionat pe cele urâte (şi comode la apartamentul studenţesc). Ok, nu sunt urâte că nu avem tocuri urâte. Am făcut curătenie şi în dulap şi am pus hainele pe culori din cauza asta nu avem nici haine urâte. Cureaua strange talia doar într-atât cât să scadă optic vreo 2-3 centimentri. Părul stă perfect. Ne bucura şi acum noua variantă de ondulare fără căldură. Eu una nu mă vedeam bine: exact ca în momentele alea când într-o jumătate de oră trebuie să ajungi la un majorat, doar ce ai ajuns de la solar, ai un tricou larg pe tine si ti-e cald de mori, trebuie sa te machiezi şi îţi tragi pe tine o pereche de ştrampi 30 den fugind într-un picior spre baie. Ajungi acolo si placa se uită urât la tine. E pusă la colt pe 200 de grade. :)) ţi se face cald instant si transpiri numa la gândul că trebuie să cobori scările în 20 de minute. Ce usurare că am scăpat de placă. Două puf-uri de Eau de Merveilles de la Hermes şi eşti gata de nebunia asta pe ai tăi o tot numesc “petrecere”. Oare or fi fost ei vreodată la o adevărată petrecere? Ai mei au fost la ziua mea unde pluteau pahare de plastic în piscină si felii de pepene roşu în jacuzii şi acest eveniment de pe 24 decembrie se numeşte, după obicei – “colindat” …”merem la colindat, vin ei la noi mâncăm bem, dupaia mergem noi la ei mâncăm bem, dupaia mergem noi toţi la alţii iară bem iar mâncăm…:))” – cam ăsta-i filmu.

Rochia nu e prea scurtă, pantofii nu sunt prea înalţi totul e perfect. Areţi ca o adevărată gazdă gata să-şi primească oaspeţii. Numa prăjiturile alea nu-s bine puse pe farfurie şi tare ai vrea să le faci o poză să o urci pe instagram. Rearanjarea. Bradul în spate, bokeh, simetrie, upload!!Aproape uitaseşi că eşti acasă la ai tăi şi că or să fie momente dinastea pe felie cu unchiu şi mătuşa.

Unchiu/matuşa:

“Da drăguţu unde ţi-e? Cum merge scoala? O ungem cu slănină să o mânce câinii” şi răspunsurile noastre in timp ce ne stergem la gura cu un serveţel, bem nişte vin si ne potrivim colierul Anna Dello Russo: “Iubitul meu e pe drum, ajunge imediat, s-a întâlnit cu Moşu’…faculta merge bine, învătăm despre promovarea online si noi tehnicile mass-media; mai mult job-ul pe care îl am mă ajută în acest sens şi viaţa la Cluj e foarte faină, lăsăm aşadar slănina aia pe platou, unde îi e locul!…”

Bunicul (pe lângă): “Ai die minie tu copcilă dar cât o costat lănţagu’ ăla a tău die auăr?…”

(Nu ne legam de bunicu, zambim, ca a fost prea complicată situaţia de la lansarea colectiei Anna Dello Russo şi pentru noi până la urmă…) Toate acestea din seria: “nu mă face să râd că mi-s crăpate buzele”)

Nu stiu la voi cum e dar la noi cam aşa e de Crăciun – bine asta exceptând anii în care montam mobilă sau gresie cu colindătorii la uşă. De când e lumea si pământul se ştie că omu’ lucrează mai cu spor pe muzică…

Craciunul ăsta este altceva. Ştiu, o să fie agitaţie, ştiu, probabil bradul o să arate ca un vârtej (depinde a cui tura este să fie creative director în acest an – că aşa e la noi, fiecare are dreptul la concept un an la rând în ceea ce priveşte împodobirea bradului), dar o să fie un Crăciun frumos. De ce nu ne gândim oare la faptul că şi Crăciunul are aşteptări de la noi! Vrea şi el sa fie perfect într-un an şi nu cere mult, pentru că asta depinde doar de noi…