11 September 2015

Give me my time back…

Alina Ceusan # Fall # Looks

Ceasul sunase pentru prima ora la 8:30, dupa obicei. Nu am auzit alarma, insa l-am simtit ridicandu-se din pat, dupa care intr-o secunda parca, revenise sa ma pupe, imbracat din cap pana-n picioare in in negru. Imaginea se pierdea intr-un joc de focus-defocus, ca o amintire indepartata si mi-era atat de somn incat mi-am bagat capul sub plapuma si-am adormit la loc, in intuneric. Auzeam masinile, ploaia si agitatia din oras si incercam sa-mi continui visul, sa-mi iau gandul de la ziua lunga pe care o aveam in fata. Parca vinerea trebuia sa fie cea mai faina zi a saptamanii, nu? Ce s-a intamplat, cand a zburat in asa hal timpul si de cand nu mai iesim vineri seara? In urma cu doi-trei ani singurul meu gand de vineri era legat de “unde iesim in seara asta”, iar raspunsul ei era mereu: “la Midi”. Vorbesc la feminin, caci stateam cu Carmen in chirie pe-atunci si aveam parte de cele mai nebune nopti; ne intalnim si-acum si cand vine timpul sa mergem fiecare la casuta ei, spunem: “Ce fain ar fi sa mergem acum pe Eroilor, sa facem tortellini, sa bem un vin, sa facem ce vrem…” Zambim fara rost, privind pe geamul masinii si-apoi ne uitam una la alta…

Poate ca vinerea nu mai e cea mai faina zi a saptamanii. Azi dimineata ploaia batea in geam si cerul plin de nori imi afunda capul in perna gri inchis. Pentru cateva minute, am vrut sa anulez tot, caci aveam de facut un drum de Mures, insa am primit un mesaj care m-a facut sa zambesc si sa ma ridic din pat, in cateva secunde: “Nu ne sperie un pic de vreme naspa, da? We’re still on pentru ora 12?”. Era Anca. Cateva snooze-uri mai tarziu, eram la Toulouse. Anca ma astepta cuminte, zambind cum doar ea stie, la penultima masa din sirul lung de mese, din partea stanga. Cafeneaua era mai intunecata ca de obicei si imi parea mai degraba seara, decat dimineata. Ce zi apasatoare… Aveam un sentiment ciudat c-am mai trait asa ceva si pe moment nu l-am inteles, insa in drum spre Targu-Mures, privind indelung cerul, mi-am adus aminte c-am mai simtit asta la un moment dat: dimineata arata ca seara, in Londra, acasa la Shay. Acum sunt la Targu Mures, am incheiat inca o zi de shooting si incet-incet vreau sa ma indrept spre Cluj, unde puiu-mi doarme-n pat. Asta e momentul in care as ramane acasa la mama, dar trebuie sa plec spre Cluj… Si revin: parca vinerea trebuia sa fie cea mai faina zi a saptamanii, nu? Ce s-a intamplat, cand a zburat in asa hal timpul si de cand nu mai iesim vineri seara? Voi ce faceti in seara asta, pe unde sunteti?