24 April 2013

Ask them all!

Palmierii tremurau parca in caldura dogoratoare a serii. Drumul era una cu cerul si cerul era rosu aprins, ca buzele pe care le ascultam pana nu demult in descrieri si aveam impresia ca sunt aceleasi despre care se vorbeste…doar ca ele vorbeau. Un apus sangeriu anunta o noapte furtunoasa dintr-un alt punct de vedere decat cel pe care I.L.Caragiale il vedea in prima publicare a acesteia din Convorbiri Literare. La fel cum nu se gandea in acel moment ca in 1935, putin mai tarziu avea sa fie interpretata pe scena Oprei Romane.

La fel cum uitam cateodata informatii, prietenii, contacte, uitam si de hainele pe care le-am cumparat intr-o frenezie de seara si nu le-am purtat decat (din pacat pentru ele) in aceiasi seara, acasa, admirandu-ne in oglinda…si asta insemna de fapt inmormantarea piesei pentru totdeauna in dulapul oricum prea vesel si parfumat de restul tricourilor si fustelor plisate purtate zilnic. Hai sa indraznim mai mult impreuna in fiecare zi. Hai sa aducem la viata curajul pe care il aveam atunci…